23 ian 2011. duminica a 3-a din An A

PORUNCA a II-a
Să nu spui numele
Domnului Dumnezeului tău în zadar.

Jurăminte şi voturi

[evanghelia dupa matei 4, 12-23 vorbeste despre poporul care traieste in intuneric, vede o lumina mare. Celor care locuiau in tinultul umbrei si al mortii le-a rasarit o lumina. Lumina este Cristos. Astazi Cristos ne cheama pe fiecare dintre noi sa fim frati, ne alege iata din familii, asa cum a facut-o cand i-a vazut pe fratii Simon si Andrei, dar si pe fii lui Zebedeu, pe Iacob si Ioan. Azi nu este mai mare intunericul si mai neagra umbra mortii, decat vazand familia distrusa. Anul acesta este anul dedicat in rugaciune Familiei: “Familie devino ceea ce esti!” iata, familia uita sa devina ceeea ce este...Familia uita vocatia ce a primit-o de la Dumnezeu. Familia uita vocatia pe care si-a asumat-o in fata lui Dumneuzu. Familia uita de juramantul pe care l-a facut in fata lui Dumnezeu. Cristos nu mai are pe cine chema – seceratori, in secerisul Domnului. Cristos nu mai are pe cine chema pescari de oameni – intre navoadele lumii. Cristos nu mai gaseste frati. Caci pe cand mergea pe malul Marii Galileii a vazut doi frati pe Simon si pe Andrei. Azi Cristos nu mai are de unde alege preoti pentru ca multe sunt familiile cu un singur copil, iar chiar daca sunt frati, exista certuri intre ei, asa cum spune Sf. Paul.]

Sunt două acte religioase în care numele lui Dumnezeu este rostit cu tot respectul datorat măreţiei şi maiestăţii sale: aceste acte sunt jurământul şi votul . A face un jurământ înseamnă a invoca numele lui Dumnezeu, adică pe Dumnezeu, luându-l drept martor şi garant că ceea ce se spune şi se promite este adevărat.

Numele lui Dumnezeu poate fi invocat în jurământ direct sau indirect, cerând o pedeapsă a lui Dumnezeu în caz că se jură fals. Sunt expresiile pe care le auzim rostite la tot pasul cu atâta uşurătate: să mor, să crăp, să-mi sară ochii, să mă trăsnească Dumnezeu, să mă bată Dumnezeu, să-nţepenesc, să nu văd ziua de mâine, să n-ajung, să n-am parte, şi aşa mai departe. Adesea jurământul este întărit printr-un gest solemn şi spectacular: se jură cu mâna pe piept, sau pe cruce, sau pe Biblie.

La toate popoarele pământului (antice şi moderne), civilizate sau barbare, jurământul este considerat drept lucru sacru: sacramentum, cum spuneau romanii. Termen preluat de creştinism cu referire la jurămintele făcute la botez. Grecii antici jurau pe zeii din Olimp, romanii pe Jupiter Capitolinul. Respectarea jurământului era la romani semnul nobleţei supreme, încălcarea lui era semnul infamiei supreme. A rămas celebru cazul generalului Marcu Attilius Regulus care a fost luat prizonier de către cartaginezi în primul război punic. A fost condamnat la şase ani de temniţă, supus la cele mai grele umiliri. Între timp, soarta războiului s-a schimbat şi cartaginezii sunt nevoiţi să trimită o delegaţie la Roma spre a cere armistiţiul. L-au însărcinat tocmai pe Regulus cu misiunea de a merge şi de a cere pacea. Înainte de a pleca la Roma, cartaginezii i-au cerut să facă jurământ că se va întoarce în închisoare după ce îşi va fi încheiat misiunea. Ajuns la Roma, generalul, în loc să negocieze pacea, i-a îndemnat pe senatori să continue războiul până la victoria definitivă. Propunerea lui a fost primită. Toţi au încercat să-l convingă să nu se mai întoarcă la Cartagina unde îl aştepta cu siguranţă moartea. Dar generalul a răspuns rudelor, prietenilor, Marelui Preot: "Ştiu că la Cartagina mă aşteaptă moartea. Dar nu mă tem de chinuri cât mă tem de infamia sperjurului. Am jurat că mă voi întoarce la Cartagina şi trebuie să mă întorc. Restul, las în grija zeilor". Şi fără să-şi vadă măcar soţia şi copiii, s-a îmbarcat pe corabie şi s-a întors la Cartagina unde îl aştepta condamnarea la moarte.

E adevărat că Isus a spus în predica de pe munte: "Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu juri strâmb, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale. Dar eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; ... Felul vostru de a vorbi să fie: da?, da; nu?, nu. Ce este mai mult vine de la Cel Rău" (Mt 5,33-37). Prin aceste cuvinte Isus nu a interzis cu desăvârşire jurământul, ci a voit să spună că ucenicii săi trebuie să fie atât de sinceri, să iubească până într-atât adevărul încât să nu fie nevoiţi niciodată să recurgă la jurământ. Sfântul Pavel în mai multe rânduri îl ia pe Dumnezeu martor că spune adevărul: "Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care este binecuvântat în veci îmi este martor că nu mint" (2Cor 11,31). "Martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu dragoste nespusă în Isus Cristos" (Fil 1,8).

Condiţiile unui jurământ corect le pune însuşi Dumnezeu prin cuvintele profetului Ieremia: "Jurabitis in veritate, in iudicio et in iustitia" (Ier 4,2). (Veţi jura întru adevăr, întru judecată şi dreptate). A-l chema pe Dumnezeu ca martor la o minciună, fie că ceea ce juri nu este adevărat, fie că nu ai de gând să duci la îndeplinire ceea ce juri, se cheamă sperjur. A jura cu mâna pe Biblie, cum fac şefii de stat, miniştrii, înalţii demnitari şi a practica lucruri condamnate de Biblie, e sperjur. Faptul că Dumnezeu îi pedepseşte adesea chiar în lumea aceasta pe cei care jură fals, întreţine o anumită teamă şi reţinere în sufletele oamenilor.

Domnitorii noştri făceau vot să construiască o biserică sau o mănăstire în cazul în care câştigau un război. Bisericile şi sanctuarele sunt pline de ex-voturi. Desigur că nu trebuie promis lui Dumnezeu un lucru care este rău. În acest sens avem un exemplu clasic în Sfânta Scriptură.

Înainte de a-i promite ceva lui Dumnezeu trebuie să reflectăm bine, ca să nu ne punem în situaţia de a nu respecta promisiunea. Un tânăr evlavios intenţiona să facă lui Dumnezeu votul de a recita zilnic rozariul. Vine să ceară sfat de la Sfântul Francisc de Sales. Acesta îi laudă intenţia bună, dar îl sfătuieşte să nu facă votul. Tânărul rămâne surprins şi îi zice: "Dar dumneavoastră nu aţi făcut când eraţi tânăr votul de a recita zilnic rozariul? Dacă l-aţi făcut dumneavoastră de ce nu l-aş face şi eu?" "Vezi, spune sfântul, e tocmai acel cuvânt: tânăr. Tinereţea hotărăşte, nu prudenţa. Eu l-am făcut când eram tânăr. Acum, că am îmbătrânit, ţie nu-ţi recomand să-l faci. Nu zic să nu spui rozariul în fiecare zi. Dar dacă nu-l vei spune într-o zi nu vei face nici un păcat. În schimb, altfel stau lucrurile dacă faci vot".

Sfântul episcop îi spunea tânărului ceea ce însuşi Dumnezeu ne spune în Cartea Ecleziastului: "Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine... Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit. Mai bine să nu făgăduieşti, decât să nu împlineşti ce ai făgăduit" (5,1-4).