Într-o numărătoare a tuturor titlurilor care s-au atribuit lui Dumnezeu în toate religiile lumii, s-au găsit circa o mie de titluri. Dar este un titlu pe care în afară de noi, creştinii, nimeni nu-l mai atribuie lui Dumnezeu: e titlul de Tată pe care l-a învăţat Cristos. Şi fiindcă e Tată, chipul, asemănarea lui Dumnezeu, este întipărită în toţi oamenii care formează marea familie a lui Dumnezeu. Cine ucide viaţa unui om atentează la viaţa lui Dumnezeu, nimiceşte chipul lui Dumnezeu. "Să nu ucizi" - spune Dumnezeu, căci cine ucide un om, pe Mine Mă ucide.
Sf. Iosif a fost ispitit de a o părăsi în ascuns pe Sf. Maria, dar îngerul, mesagerul lui Dumnezeu, i-a atras atenţia asupra pericolului pe care l-ar fi întampinat Sf. Maria de la societatea rabinică, pedeapsa uciderii cu pietre. Sf. Iosif însă era un om drept. Caţi viitori capi de familie au de invăţat această atitudine, de om drept?!
Crima este un act de revoltă împotriva Creatorului suprem, a dătătorului vieţii. Cine îşi arogă dreptul de a dispune de viaţa altuia, se aşează în locul lui Dumnezeu, singurul stăpân asupra vieţii şi a morţii, se autoidolatrizează. E un act de uzurpare a autorităţii pe care numai Dumnezeu o are. E păcatul lui Lucifer. Isus îl numeşte pe Satana "ucigaş de la început". Cine ucide e o fiinţă satanizată. Scrie Apostolul Ioan referindu-se la primul criminal pe care l-a înregistrat istoria: "Să ne iubim unii pe alţii, să nu fim cum a fost Cain care era de la Cel Rău şi l-a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele sale erau rele, iar ale fratelui său erau bune" (1 In 3, 11-12).
Satanizate sunt statele, guvernele, parlamentele care legalizează, autorizează crima: avortul, eutanasia, sau o impun prin războaiele pe care le declanşează, dând autorizaţia, licenţa de a ucide. Satanaizate sunt popoarele criminale. În Olanda 15 % din decese sunt prin eutanasie - uciderea bătrânilor—şi să nu uităm căci Sf. Iosif a fost cu mult mai în vârstă decât Sf. Maria—a bolnavilor incurabili, a celor consideraţi povară pentru societate. Satanizat a ajuns poporul nostru în ultimii ani. România este ţara cu cele mai multe avorturi din lume; peste un milion de copii nevinovaţi ucişi în fiecare an. Record mondial absolut în istoria tuturor timpurilor. Aţi auzit expresia: mândria de a fi român. Această lozincă ce s-a trâmbiţat atâta vreme şi care se mai aude încă, trebuie schimbată în: ruşinea de a fi român, ruşinea de a aparţine unui popor de criminali. "Voi cere înapoi sângele vieţilor voastre... voi cere înapoi viaţa omului, şi sângele lui să fie vărsat de om: căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul lui" (Gen. 9,5-6).
Viaţa omului este sacră, inviolabilă, intangibilă. În Instrucţiunea Donum vitae ni se spune: "Viaţa umană este sacră pentru că încă de la originea sa, ea comportă acţiunea creatoare a lui Dumnezeu şi rămâne pentru totdeauna într-o relaţie deosebită cu Creatorul, unica sa finalitate. Numai Dumnezeu este stăpânul vieţii de la începutul şi până la sfârşitul ei: nici o împrejurare, nimeni nu-şi poate revendica dreptul să nimicească direct o fiinţă umană nevinovată". Orice viaţă este sacră, inviolabilă şi intangibilă. Ne spune Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica sa Familiaris Consortio: "Biserica crede cu tărie că viaţa umană, chiar dacă este slabă şi suferindă, este întotdeauna un dar minunat al Dumnezeului bunătăţii; ea (Biserica) stă de partea vieţii" (nr. 30).
Biserica condamnă nu numai crima, distrugerea vieţii, dar tot ce loveşte şi degradează viaţa. Spune mai departe Sfântul Părinte în enciclica amintită: "Respectul faţă de viaţa umană şi ocrotirea ei cer să se respingă şi alte forme de violenţă cum sunt, de pildă, violenţa asupra copiilor, maltratarea minorilor, violenţa sexuală, pornografia, prostituţia, comportamentele care facilitează răspândirea SIDA, folosirea şi răspândirea drogului, lipsa de sisteme de asigurare corespunzătoare la locurile de muncă..., poluarea mediului înconjurător, războiul şi orice altă agresiune nedreaptă" (nr. 23).
Spuneam că nesocotirea primelor trei porunci ale lui Dumnezeu duce la anularea poruncii a patra, iar anularea poruncii a patra, duce la anularea poruncii a cincea. Mai pe înţeles: când nu este Dumnezeu, familia se prăbuşeşte, iar prăbuşirea familiei produce criminali. Cifrele arată în ultima vreme o creştere nemaiîntâlnită a violenţei şi criminalităţii la o vârstă din ce în ce mai mică. După adulţi şi tineri intră în scenă minorii, adolescenţii. Asistăm la evenimente zguduitoare: copii care ucid alţi copii sau care îşi ucid părinţii. Iar criminalitatea se înregistrează, de regulă, la copiii provenind din familii dezorganizate. Necredinţa a condus la degradarea familiei. Familia nu mai este locul ideal pentru educaţia umană şi religioasă a copiilor. Tabloul social e dezolant: părinţi divorţaţi, copii abandonaţi, influenţa nefastă a cinematografiei, presei şi mai ales, a televiziunii asupra familiei şi asupra copiilor. Filmele pornografice şi criminalii din filmele de violenţă au devenit modele de imitat pentru copii şi tineri.
Isus desăvârşeşte porunca a cincea, condamnând nu numai crima, dar şi rădăcinile ei din inima omului: ura, dorinţa de răzbunare, mânia, nervozitatea, căci crima, înainte de a fi săvârşită în afară, e săvârşită în inima omului şi chiar dacă e săvârşită numai în inimă, e tot crimă. Scrie Sfântul Ioan: "Cine urăşte pe fratele său este un ucigaş" (1 In 3,15). "Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii". Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii" (Mt 5, 21-22).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu