Intampinarea Domnului 2011. 2 feb

PORUNCA a III-a
Adu-ţi aminte să sfinţeşti
ziua Domnului.

În toată istoria papalităţii, Papa Paul al VI-lea e singurul care a consacrat un document pontifical temei bucuriei. E vorba de exortaţia apostolică Gaudete in Domino în care ne arată cum trebuie să ne facem educaţia bucuriei:

"E nevoie de un efort de educaţie plin de răbdare, pentru a învăţa sau a învăţa din nou să gustăm simplu de tot numeroasele bucurii umane pe care Creatorul le aşează în calea noastră: bucuria nestăvilită a existenţei şi a vieţii; bucuria iubirii caste şi sfinte; bucuria aducătoare de pace a naturii şi a tăcerii; bucuria uneori austeră a muncii făcută cu conştiinciozitate; bucuria şi satisfacţia datoriei împlinite; bucuria transparentă a curăţiei, a slujirii, a dăruirii; bucuria exigentă a sacrificiului. Creştinul poate să purifice aceste bucurii, să le desăvârşească, să le înnobileze; nu are dreptul să le dispreţuiască. Bucuria creştină presupune un om capabil de bucurii naturale. Foarte adesea de la acestea a pornit Cristos pentru a vesti Împărăţia lui Dumnezeu" (1).

Acelaşi lucru îl spunea cu alte cuvinte Mark Twain: "Durerea o poţi suporta de unul singur. Dar bucuria, dacă vrei să o guşti cu adevărat, trebuie să o împarţi cu altul". "A fi fericit înseamnă a-i face fericiţi pe alţii", afirma Raoul Follereau, marele erou care şi-a sacrificat viaţa îngrijirii leproşilor. La fel se exprimă un alt erou al carităţii din timpurile noastre, medicul misionar A. Schweitzer: "Puteam să fiu fericit, dar am văzut că nu sunt vrednic de fericire atâta vreme cât prea mulţi fraţi ai mei suferă. Prin urmare, am hotărât să iau pe spatele meu o parte din suferinţele altora şi în felul acesta am schimbat fericirea în bucurie".

Găsim în Scrisoarea către Evrei un verset important căruia nu i-am dat niciodată poate atenţia cuvenită: "Să privim ţintă la Isus. Pentru bucuria care îi era pusă înainte el a îndura crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade de-a dreapta tronului lui Dumnezeu" (2,2). Când Isus ne spune să luăm crucea, să acceptăm suferinţa, nu ne-a condamnat la tristeţe, ci ne-a arătat cum să mergem pe drumul bucuriei pe urmele lui. Prin cruce, prin jertfă, se ajunge la bucurie.

Se ştie că apogeul frumuseţii muzicale este imnul bucuriei din Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Autorul l-a compus când a ajuns la culmea nefericirii: era complet surd. Beethoven enunţa un principiu creştin când spunea: "Prin suferinţă, la bucurie". Un alt mare secret al bucuriei este acela de a renunţa la propria voinţă, a te arunca în braţele lui Dumnezeu şi a-l lăsa pe el să hotărască ce e bine pentru noi, aşa cum un copil e fericit şi vesel tot timpul, nu e tulburat şi neliniştit de nimic, ştiind că are un tată care îl iubeşte. El lasă totul pe seama tatălui.

"Fiţi veseli asemenea copiilor, asemenea păsărilor cerului". Nu vă preocupaţi, nu vă tulburaţi de nimic. Priviţi păsările cerului şi florile câmpului. Şi de ele are grijă Tatăl vostru ceresc - ne spune Isus. Dar nu numai grija exagerată, teama pentru viitor îţi poate distruge bucuria vieţii. Trebuie să te eliberezi de ceea ce psihiatrii numesc complexe. S-a întâmplat în trecut, în copilărie, un necaz, un deces, o nedreptate care ţi s-a făcut, un eşec, o cădere în păcat. Nu te bloca, nu te inhiba, nu te lăsa obsedat toată viaţa de gândul la ce s-a întâmplat, mocnind supărarea şi tristeţea în inima ta, rumegând-o tot timpul şi plângându-te la toată lumea cât eşti de nefericit. Dacă a fost fără voia ta necazul care s-a întâmplat, mulţumeşte lui Dumnezeu care toate le îndreaptă spre binele omului; dacă a fost din vina ta, mulţumeşte-i lui Dumnezeu care te-a iertat şi aminteşte-ţi din trecut numai ce a fost frumos. Bucuria inimii se cultivă văzând ce e frumos la tine şi la alţii, nu ce e urât. Priveşte jumătatea plină a sticlei şi bucură-te pentru ce este încă în ea, nu privi şi nu te întrista pentru jumătatea goală. Nu cultiva pesimismul, victimismul, nu te autocompătimi şi nu te căina tot timpul cât de năpăstuit şi nenorocit şi nedreptăţit şi nefericit eşti, cum nu mai este altul pe lume. Gândeşte-te că sunt alţii pe lume care suferă mult mai mult şi care merită cu adevărat compătimire.

Intrucat ne aflam la o sarbatoare dedicată Sfintei Fecioare Maria, ne îndreptăm privirea spre aceea pe care o numim "causa nostrae laetitiae" (pricina bucuriei noastre). Pe buzele ei Biserica aşează cuvintele profetului Isaia: "Mă bucur în Domnul şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu. Căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantia izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca pe o mireasă împodobită cu bijuteriile ei" (61,10). Oriunde apare ea, Maria, acolo înfloreşte bucuria. Mergând s-o ajute pe bătrâna Elisabeta, duce bucuria în casa acesteia, făcându-l pe Ioan să tresalte de bucurie în sânul mamei sale. Atentă la necazul mirilor din Cana, intervine la Fiul ei, ca bucuria ospăţului să poată continua. De la ea să învăţăm secretul bucuriei: nu e bucurie mai mare decât aceea de a face bucurie altora.