Nu este greu de observat că unii creştini nu sunt în stare să explice în ce constă exact „privilegiul” dat Mamei lui Dumnezeu. PREACURATA, Unii, apoi, oferă răspunsuri care merg cu totul în altă direcţie faţă de conţinutul acestui adevăr de credinţă.
mulţi oameni rămân capabili să se abandoneze în ceva care îi depăşeşte. Că nu este strict necesar să înţelegem, nici să explicăm. Este suficient să intuim. Să tresăltăm de bucurie în adâncul inimii.
În această ocazie, aş vrea să propun numai câteva sugestii cu caracter esenţial, fără pretenţia de a ilustra complet sensul misterului şi nici să dezvolt o reflexie organică asupra celor trei lecturi.
Îmi propun numai să ofer câteva note de reflexie.
Când o creatură spune „pot”…
La rădăcina răului este hotărârea liberă a unei creaturi libere: Eva.
La rădăcina binelui este hotărârea unei femei libere: Maria.
Nimic nu depinde de întâplare, de fatalitate.
Nimic nu se reduce la determinismul necesităţii.
Toate determinările provin de la lipsa de resposabilitate a persoanei.
(Se) pare că nimic nu depinde de noi. Pare că acest curs al lucrurilor se dezvoltă în ciuda noastră, în ciuda hotărârilor noastre şi alegerilor noastre conştiente.
( Dimpotrivă, nu. Chiar dacă în aparenţă picătura trebuie să se resemneze să fie târâtă de curent, noi ştim că picătura poate să devieze cursul fluviului.)
Chiar dacă în aparenţă grăuntele de nisip trebuie să accepte să fie purtat în direcţia vântului, noi bănuim că firicelul de nisip are puterea de a se opune vântului, să meargă în sens opus, mai mult să schimbe direcţia.
Resemnarea este foarte apropiată de disperare.
Hotărârea liberă se naşte din speranţă şi generează speranţă.
În lume se schimbă totul când o creatură spune, cu deplină convingere: „este posibil”.
Numai una din cele două este cu adevărat liberă: „slujitoarea”
Eva, atunci când rupe fructul din pom, apare ca o creatură pe deplin liberă. Face, întocmai – după mentalitatea comună – ceea ce vrea, călcând orice poruncă, nesuportând nici o interzicere.
(Avortul, omuciderea din culpa, ruperea prematura a fructului pantecelui, apere ca o decizie perfect libera—dupa mentalitatea comuna, face ceea ce vrea, incalcand orice porunca, nesuportand nici o interzicere.)
De fapt, dimpotrivă, o libertate lipsită de sensul responsabilităţii în privinţa propriei vocaţii specifice (cea de mama), în privinţa planului lui Dumnezeu (a familiei), în privinţa celuilalt (a sotului) – nu mai este libertate, ci abuz, care conduce la distrugere.
Pentru nimic în lume, confruntarea strânsă care se desfăşoară nu este altceva decât o „lepădarea responsabilităţii”. (–adica acea iresponsabilitate.)
Eva? – se justifică: şarpele m-a înşelat.
Şi Adam la rândul său, contraatacă: femeia pe care mi-ai dat-o m-a corupt… (este ciudat cum prima acuză care este pusă lui Dumnezeu este aceea de a-l fi pus pe om într-o companie rea…).
În orice caz: nu am fost eu. Nu depindea de mine.
Maria, dimpotrivă, la sfârşitul unui dialog deschis, îşi asumă toate responsabilităţile: „Iată-mă”. (Iata acele legi care surteaza concediul prenatal! Iata adevaratele mame care renunta la drepul de munca pentru a se dedica indradevar educarii propriilor copii, cu pretul si a unei pensii mici.— macedon)
Şi, punându-se în slujirea planului lui Dumnezeu, apare ca o creatură cu adevărat liberă.
De o parte, dezastrul.
De altă parte, mântuirea.
Şi, pe fundalul proiectului lui Dumnezeu, linia de demarcaţie este dată de asumarea sau renunţarea la responsabilităţile proprii.
Este suficient să dăm un consimţământ liber, cum a făcut Maria, pentru planul lui Dumnezeu. Atunci se schimbă radical cursul evenimentelor.
„Libertatea noastră este o libertate de consimţire la planul lui Dumnezeu şi de responsabilitate. Noi suntem responsabili de ceea ce se întâmplă în lume, şi de acelea care nu vin de la noi dar oarecum trăieşte din opţiunile noastre, din aprobările noastre zilnice” (E.Balducci)
Şi noi suntem chemaţi şi aleşi pentru a „fi sfinţi şi nepătaţi”, adică să fim „dezlegaţi” de orice condiţionare externă şi internă. Să nu mai fim instrumentele unei mecanici de disipare, ură, violenţă, profit, distrugere, ci total disponibili pentru un proiect „diferit”, pentru o viaţă radical nouă.
Dezlegaţi nu numai de păcat, ci de-a dreptul de trecutul nostru.
Ne este dăruită, de fapt, posibilitatea nemaiauzită de a „reface” un trecut. Începând cu harul, nu cu păcatul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu